Date biografice

Restaurări

Arhivă – Fond C.M.I.

Arhivă – Fond D.M.I.


Fototecă

Publicații

Despre proiect

Expoziție


Ștefan Balș

(1902-1994)



Arhitectul Ştefan Balş este cel mai important reprezentant al şcolii româneşti de restaurare, cu o activitate desfăşurată timp de şase decenii, în cadrul Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice, apoi al Direcţiei Monumentelor Istorice, având o contribuţie determinantă în domeniul teoriei şi practicii restaurării monumentelor istorice din România.
Intervenţiile de restaurare desfăşurate de Ştefan Balş s-au bazat pe o cunoaştere aprofundată a istoriei arhitecturii, a materialelor şi tehnicilor tradiţionale de construire, pe o consistentă documentare istorică şi arhitecturală, pe o riguroasă cercetare in situ a monumentului El a ştiut să "citească" urmele lăsate pe baze de turlele dispărute, să identifice etapele istorice succesive ale monumentului după amprentele găsite în ziduri, pe parament şi în săpăturile arheologice, să interpreteze tablourile votive, toate acestea pentru restabilirea continuităţii formale de origine şi a unităţii plastice a monumentului istoric, recurgând uneori la intervenţii de reîntregire şi reconstituire, pe baza analogiilor structurale şi stilistice.
Activitatea sa publicistică desfăşurată timp de şase decenii, a dublat-o pe cea de restaurator. Articolele, studiile de specialitate, monografiile dedicate monumentelor istorice şi restaurării acestora, comunicările despre propriile intervenţii de restaurare, susţinute la sesiunile ştiinţifice ale Direcţiei Monumentelor Istorice, sunt toate documente importante atât pentru istoria artei şi arhitecturii româneşti cât şi pentru teoria şi practica restaurării ştiinţifice.

"Trebuie scos în evidenţă că fără contribuţia lui Ştefan Balş şi a celor care i-au împărtăşit punctele de vedere, arhitectura noastră medievală din Ţara Românească şi Moldova ar fi avut cu totul altă înfăţişare, iar istoria arhitecturii, pentru a reconstitui evoluţia acesteia, ar fi trebuit să recurgă la documente arheologice sau iconografice care să completeze mental imaginea alterată a monumentelor.
Reconstituirea turlelor munteneşti şi a acoperişurilor moldoveneşti a fost hotărâtoare pentru reabilitarea estetică a arhitecturii medievale. Restaurarea acestora s-a înscris pe linia unei gândiri arhitecturale corecte şi consecvente care consideră spaţiul, volumul, silueta drept componente fundamentale ale compoziţiei în arhitectură."
Gheorghe Curinschi Vorona, Arhitectură, urbanism, restaurare, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1996

"Bilanţul acestei vieţi profesionale, închinată monumentelor istorice este impresionant: peste 50 de restaurări de monumente istorice şi ansambluri istorice, printre care se numără obiective de primă mărime din patrimoniul arhitectural (nu întâmplător două dintre ele: Mănăstirea Hurezi şi Mănăstirea Moldoviţa, sunt înscrise acum în patrimoniul mondial!), lucrări de referinţă care astăzi pot ilustra evoluţia şcolii româneşti de restaurare.
Deşi prin excelenţă practician, arhitectul Balş, bun cunoscător de istorie şi istoria arhitecturii, a publicat mult: studii de specialitate (între 1929-1990), lucrări cu caracter monografic (1957-1968), traduceri, numeroase comunicări la sesiunile ştiinţifice ale Direcţiei Monumentelor Istorice.
Dincolo de această exemplară viaţă profesională, arhitectul Balş a fost un spirit deschis, un om integru şi un coleg cald şi disponibil, de care îşi vor aduce aminte cu recunoştinţă toate generaţiile de restauratori care au avut privilegiul de a colabora cu el în această grea şi fascinantă profesiune."
Sanda Ignat, Arhitectul Ştefan Balş. Necrolog, B.C.M.I. Anul V, Nr. 1-4, 1994

"... La toate aceste monumente intervenţia restauratorului a făcut posibilă recuperarea formelor originale, punând în evidenţă fie frumuseţea maiestuoasă a unor ansambluri, fie zestrea de semnificaţii a unor însemne istorice.
De o înaltă exigenţă profesională, arhitectul Ştefan Balş a fost mereu preocupat să transmită exigenţa sa colaboratorilor mai tineri, imprimând atelierului său caracterul unei adevărate şcoli în cadrul căreia ideea de disciplină s-a asociat cu necesitatea dragostei de muncă şi a respectului pentru monument. În acelaşi timp el a stimulat permanent pasiunea pentru cercetarea istorică a monumentelor, în convingerea că un restaurator trebuie să îşi depăşească formaţia de arhitect printr-o sistematică aprofundare a istoriei.
S-ar cuveni să fie evocat aici farmecul personal al acestui înţelept Nestor al restaurării monumentelor româneşti. (...)
Ştefan Balş nu este doar un nume de OM. Pentru restaurarea monumentelor din ţara noastră el reprezintă o întreagă epocă."
Vasile Drăguț, Profil: Ştefan Balş, R.M.M.-M.I.A. Anul XLVI Nr. 2, 1977